Am fost învățati că speranța este un „sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe”. Folosim cuvântul speranță atunci când „sperăm ca cineva să se facă bine” sau „sperăm să ni se împlinească visul“.

Am învățat recent că speranța este acel aer cald care ne inundă corpul cu fiecare inspirație lentă. Speranța este o stare ce ar putea aduce cu cea de curiozitate; când suntem curioși avem ochii larg deschiși și ritmul inimii mai rapid; când avem speranță ochii rămân relaxați și inima bate lent. Când suntem plini de speranță, vedem lumea precum un buchet de flori multicolore, mirosul de trandafiri este peste tot în aer, auzim cântecele păsărilor și zgomotul lin al apelor, simțim gustul dulceții de caise a mamei.

Cel mai important, însă, simțim cum mintea și sufletul se deschid pentru a îmbrățișa momentul pe care îl trăim acum și a primi orice oaspete aduce momentul „acum” în viața noastră. Oaspetele poate fi o problemă nedorită sau o persoană dragă; un răspuns la o întrebare sau o persoană nervoasă. Când privim o problemă din acest spațiu plin de speranță, soluțiile apar sub forma unor coincidențe interesante; planurile ni se par ușor de pus în practică; oamenii sunt – pur și simplu, fără etichete.

Exprimarea senzorială, în termeni simpli, a speranței ne ajută să conștientizăm starea pe care o trăim într-un eveniment prezent, stare ce va aduce un rezultat pe care îl putem analiza în momentele de reflecție ulterioare evenimentului. Speranța pe care o știam ne aducea mai degrabă o stare reactivă, care reducea șansa ca visul să ni se împlinească, de exemplu. Speranța pe care o cunosc acum este o stare diferită, activă, care îmi permite să urmăresc ce fac și să creez pentru visul meu.

Când am creat pe Facebook prima serie de filmulețe meta-morfoza, ne-am dorit să experimentăm împreună sentimentul speranței. Mult prea des folosim cuvintele fără a urmări semnificația lor. Ori tocmai semnificația este cea care ne ajută să ne conectăm senzorial la cuvinte atunci când transmitem partenerului nostru de discuție un mesaj. În experiența creativă comună, speranța este simbolic reprezentată de un buchet de flori; pas cu pas, am experimentat cum se modifică sentimentul speranței prin modificarea imaginii, adăugarea sunetului, parfumului, gustului. Când legăm senzorial un simbol de o semnificație, oricare dintre simțuri poate declanșa starea dorită sau necesară pentru a face față unei situații cu care ne confruntăm.

Vă așteptăm cu speranță în spațiul meta-morfozei!

Filmele din meta-morfoza speranței sunt disponibile aici.

Clara și Lucia