Cuvântul stres nu avea mare sens pentru mine în urmă cu câțiva ani. Îl cunoșteam ca și cuvânt, dar nu îl recunoșteam în/din manifestarea mea internă. Dar cred că asta ni se întâmplă nouă, oamenilor. Obișnuiți cu stresul de când ne-am născut, am testat pe propriul corp – eram stresată în absența stresului, căci intram în necunoscut și nu știam ce să fac cu mine. Un prieten îmi spunea că în vacanță trebuie să muncească, altfel simte că o ia razna când are timp și se gândește câte probleme are.

Și eu mă întreb deseori cum ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost mama să țipe la mine dimineața ”scoală-te, e târziu; hai mai repede că întârziem”, sau preferata mea ”te-ai sculat târziu și iarăși pleci nemâncată”. Nici vocea tatei nu lipsește ”numai oamenii leneși stau” sau ”orice prost intră la facultate”. Suntem atât de obișnuiți cu stresul, că atunci când lipsește îl fabricăm singuri: ”dacă iau o notă proastă la examen”, ”ce-o să spună prietenii dacă nu mă îmbrac de la firma X, locuiesc în apartamentul acesta sau conduc doar o Dacie”.

Eu cel mai tare mă stresam când membrii familiei, adulți sau copii nu făceau ce ziceam eu.
Apoi stresul de a fi refuzat, de a nu putea face singur, de a fi luat drept prost, de a pierde o luptă, etc. Iar lista poate continua – din fragedă pruncie până în zilele noastre. De când sună ceasul dimineața și până adormim la știrile TV sau filmul horor care nu îmi place, dar mi l-a recomandat iubitul pe care nu vreau să-l pierd.
Și mă uit în jur. Dacă nu ești stresat, ai o problemă. Nu ai subiecte de discuție cu apropiații, cu colegii de la birou. Ești lipsit de empatie sau egoist. Nu trăiești pe lumea asta.

În industria electronică în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții adulte, oamenii au creat teste de stres pentru produse. Înainte de a fi lansate pe piață aparatele electronice sunt testate în condiții extreme de temperatură, umiditate, variații de curent, substanțe chimice, etc. Cu cât rezistă mai bine acestor variații, cu atât este mai stabil și mai scump produsul. Este o diferență de calitate între firma producătoare de telefoane mobile A și B de exemplu, căreia nu îi acordăm importanță.

Cu alte cuvinte, rezistența la stres este o valoare. Poate oamenii se stresează tot mai tare – ca să își dovedească valoarea.

Dar oare nu este o valoare mai mare să observăm stimulul care produce stresul, să eliminăm stimulul pentru a-i înțelege prezența în viața noastră, iar apoi să trăim fericiți și sănătoși cu sau fără stimul? Numesc acest proces meta-morfoză – a stresului în fericire. Căci fericirea este lipsa stresului, a suferinței. Iar între stres și fericire este un spațiu mic, în care noi avem posibilitatea să alegem ce este mai valoros pentru noi.

Fii fericirea pe care vrei să o simți în lume!