Împreună este atributul familiei. Nu doar că împreună avem același nume de familie. Sau împreună locuim la aceeași adresă. Ci împreună suntem deschiși dialogului și descoperirii, înțelegerii diferențelor dintre noi cu scopul de a găsi acea soluție care rezonează pentru toți membrii familiei. Creștem împreună.

La început familia mea a avut doar numele de familie și locuința comune. Eram amabili unii cu alții, însă rareori rezonam. Pe măsură ce copiii au crescut și au ajuns la adolescență, au început discuțiile în contradictoriu, așteptările și uneori țipetele. Adică acele neînțelegeri care separă.

Au trecut ani de muncă cu mine însămi pentru a mă cunoaște, a înțelege cum funcționez. Când văd sau aud, ce din ce am văzut sau auzit a creat în mine o emoție de orice fel, ce gânduri au apărut? Când mă enervează comportamentul celui de lângă mine, de ce îmi aduce aminte? Ce așteptări aveam? Ce reguli am eu pentru mine și ce reguli aplic celor din exterior? Cum am creat regulile? Ce emoții trăiesc eu și ce doresc să simtă celălalt? Cum îmi ajustez eu gândurile, emoțiile și comportamentul, tonul vocii?

M-am întrebat mereu de ce am depus tot acest efort. Mi-am spus că nu găseam o cale de a comunica cu copiii și nu era corect pentru noi – îi văd în imagine ca și declanșator al schimbării, dar nu este acel declanșator rezonant. Mi-am spus că din curiozitate – da, simt o emoție pe care o numesc curiozitate, față de nou. Nu știam însă ce înseamnă curiozitatea până nu l-am auzit pe V vorbind despre curiozitatea lui, despre a fi curios, despre ce face și cum este curios. A fost un moment când veneam în contact cu diferența celuilalt și simțeam cum cresc când înțelegeam și integram diferența. Cuvânt cu cuvânt, experiență cu experiență am crescut. M-am înțeles tot mai bine pe mine. Înțeleg acum că am făcut-o pentru potențialul uman. Nu știam cum poate fi atins, dar simțeam că sunt mai mult decât o diplomă, un job, o casă, o familie. Un singur motiv rezonează mai puternic decât celelalte – fericire împreună. Acea stare de a fi și a purta prin lume unicitatea care ești, indiferent de diferențele pe care le întâlnești în drum și pe care le poți integra fără grija de a pierde unicitatea. Asta e, oare, mai degrabă fericirea individului ca parte dintr-un întreg?

Împreună, în familie căutăm fericirea. Este o stare unică fiecăruia dintre noi. Când este tulburată observăm separarea care apare, discutăm ce a tulburat fericirea. Alegem mesajul care ajustează energia și schimbă comportamentul pentru a rămâne fericiți împreună. Chiar dacă nu mereu la aceeași adresă sau purtând același nume.

Când știi cum funcționezi tu, înțelegi mai bine cum funcționează celălalt; te transformi pe tine pentru a-l ajuta pe celălalt să aibă o oglindă spre cunoașterea de sine. Cunoașterea și autocunoașterea vă vor permite să funcționați împreună pentru fericire.